(si revenirea la realitate...)
Si cand am sperat ca totul va reveni la normal... Cum sa fie luna mai? Nu se poate. Si totusi asa este.
Ajung acasa si framantata de ganduri, ma uit in calendar. Intradevar era mai, singura problema era ca mai era exact o saptamana pana la examenele finale.
Nu as mai putea sa spun nimic despre acea saptamana cu nopti nedormite, cu invatat non-stop, in care insa nu am reusit sa acumulez toata materia pierduta.
Si iata ca veni si "mult asteptata" dimineata, in care inima-mi palpita, zbatandu-se parca sa-mi iasa din piept, dimineata in care trebuia sa ne prezentam pentru ultima data in sala de clasa pentru a sustine examenul final. Mainile si picioarele imi tremurau necontrolat. Ceasul... aceleasi crancene secunde se scurgeau acum, la fel de incet ca si atunci... acelasi sunet innabusit al clopotelului anuntand acum inceputul examenului.
Am inchis ochii, am respirat adanc si m-am pregatit de scris... Pana sa deschid stiloul si sa ating cu penita tremuranda, foaia alba... m-am trezit la mine in pat.
In gandul meu rasuna o singura intrebare: "Unde am mai aterizat si de data asta?"
Insa o multime de ganduri imi inunda cutia craniana provocandu-mi o senzatie de ameteala... incet incep sa imi aduc aminte... Era seara, eram extrem de obosita si tot ceea ce imi doream atunci era sa dorm... In acea zi am fost la scoala, unde pana tarziu in dupa-amiaza am avut pregatire pentru examen... Eram inca in februarie... Priveam acum prin fereastra inghetata, era 7:30... Mai bine as pleca la scoala...
