CAPITOLUL II
(sunt in... zona crepusculara, cumva?!)

Apa mi-a umplut pantofii... Sper ca Maria are un motiv bun sa ma cheme la 12 noaptea, in plina ploaie torentiala, la  ea acasa, la trei strazi distanta...
Am ajuns la coltul strazii... De aici ar fi trebuit sa o iau la stanga si mai aveam doar putin pana la casa Mariei.
Insa in fata mea se afla acum, cat vedeai cu ochii o campie nemarginita, nici urma de blocuri si alei... totul era verde.
Pentru un moment am crezut ca inca sunt la mine in pat si ca visez... M-am piscat de mana, m-am scuturat, dar nimic... Am incercat sa ma intorc inapoi, insa pretutindeni vedeam intinderea verde care se contopea undeva, nu stiu unde, cu orizontul violet.
Maria se va supara rau! ma gandeam...
Dar oare unde sunt? Cum am ajuns aici?! Poate ca totusi visez. Ma asez aici si imi continui somnul... Maine dimineata o sa ma trezesc la mine in pat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat... Asta e... Trebuie sa dorm...
Trec cateva minute... habar n-am cate... totusi trec... Nu pot sa dorm!... Dar stai! se aude ceva, nu stiu sigur ce... seamana cu clopotelul scolii... M-am trezit. Sunt in sala de clasa. Ora de romana incepuse pana sa ma dezmeticesc. Am inceput sa ma gandesc ca poate adormisem cu o ora inainte si ca tot ce se petrecuse era un vis. Asteptam cu nerabdare sunetul clopoteleului, trebuia sa ajung acasa sa verific cumva daca ceva macar din ce se intamplase era real. Priveam cum ultimele minute se prelingeau incet si crancen pe limbile vechi ale ceasului atarnat de perete... Nici macar vocea ragusita a doamnei profesoare n-o mai auzeam decat ca un fundal al gandurilor mele... Secundele imi pareau acum ore intregi, ore de chinuri, dar... insfarsit! Clopotelul suna anuntand parca sfarsitul torturii.
Nici macar nu ma uit in urma, mi-am luat cartile si in cea mai mare viteza am patruns in lumina blanda a dupa-amiezii... Strazile erau aceleasi, exact cum le stiam, nimic schimbat. Aceeasi aroma a teilor infloriti ai lunii mai... Aceleasi... Stai! ce?! Luna mai? Nu se poate, e ultima luna de scoala! Examenele se apropie!
In disperarea mea uit si de faptul ca nu mi-am pus cartile in ghiozdan, ci alerg cu ele in mana. Mai e putin pana la...